Ce i-aș putea da mării? Bietu-mi zbucium?
Ori lacrimi la prisosul ei de sare?
Val după val, adâncul trist tresare,
Pătând singurătatea-n cânt de bucium.
La tânguirea ei nicio văpaie
Solară, sau răcorile din urse,
Nu pot ascunde putregaiuri scurse
Din poluate fluvii și pâraie.
Noi generăm tot răul, când, bezmetici,
Ne transformăm natura-n tomberoane,
Mânjim și mal, și cursuri, și pontoane
Cu lenea noastră de roboți sincretici.
Prizonieri în ne-ngrădite-acvarii
Peștii cerșesc spre mute planetarii.
19.10.2011
***
Volumul de sonete în dialog cu W. S.
RĂSPUNSURI PENTRU WILL,
Editura CORESI, 2016
vezi mai multe poezii de: Ovidiu Oana-parau
Detalii poezie:
Distribuie pe: