Și-a-ntors norocul fața spre niciunde
În jur e doar răcoare siderală,
Desfigurat de vântul ce-l pătrunde
Un nor își schimbă griul în căneală.
Netrebnică nădejde,-n ascunzișuri
Te aciuiești. Ești surdă la chemarea
Flămândului de sprijin. Îndurarea,
Pierdută-i sub tomnatice frunzișuri.
Sub șfichiuiri de ploaie crapă glodul
Strâns pe obrazul mâzgălit de spaimă,
Doar rugi deșarte buzele îngaimă,
Nefericirea-și avortează plodul.
Se pierde-n tomberoane cruda taină,
Oprobriul citadin mi-e noua haină.
28.09.2010
***
Volumul de sonete în dialog cu W. S.
RĂSPUNSURI PENTRU WILL,
Editura CORESI, 2016
vezi mai multe poezii de: Ovidiu Oana-parau
Detalii poezie:
Distribuie pe: