Natura, ea, viața, m-a zămislit ca parte
A'ntregului pe care îl rostuiește timpul.
Rob orb al formei strâmbe, purtam în suflet ghimpul
Țintit spre nemurire, în drumul către moarte.
Încorsetat de teamă, atras către lumină
Am smuls frânturi din toate; deșartă îmbuibare,
Ca slugă unei clipe atentă la tipare,
Un androgin netrebnic, doar spin pe o tulpină.
Dorința, poate șansa, m-a împlinit când bine
Statornicit-a calea să trec din nemișcare
Prin ordinea firească a punților stelare
Sorbindu-ți energia, zidindu-Te în mine.
Aceasta mi se pare a dragostei menire:
Alt înțeles să poarte cuvântul ”devenire”.
22.08.2010
***
Volumul de sonete în dialog cu W. S.
RĂSPUNSURI PENTRU WILL,
Editura CORESI, 2016
vezi mai multe poezii de: Ovidiu Oana-parau
Detalii poezie:
Distribuie pe: