Sonetul I (zădărnicie ...)

duminică, 17 octombrie 2021

Din turnul meu de fildeş privesc spre larga zare,
Strivind cu pasul molcom tăcerea din odaie,
Doar jarul de la pipă şi-un muc de lumânare
Mai întregesc lumina şi frigul îl înmoaie.
Din mine ghemuită, se naşte întrebare,
Se-amestecă în aer, se risipeşte-n ploaie,
Se-ascunde-n întuneric, aşteaptă clipa-n care
Răspunsul ce-o ucide, ţâşni-va vâlvătaie.
Târziu, cetatea nopţii, cuprinsă de-mpăcare
Mă strânge-n aşternuturi sub zgomot de şiroaie,
Nelămurite gânduri şi greaua zbuciumare
Strivindu-le în palmă, le-aruncă-ntre gunoaie.
A meritat, crezi oare, această frământare,
Tutunul ars în pipă şi-un fir de lumânare?

31.10.2007
Din volumul de sonete
RĂSPUNSURI PENTRU WILL, 2016

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.