Sonetul dimineții

Autor:Felix


Adăugat de: Felix

joi, 29 octombrie 2015

S-a-ndepărtat al nopţii negru fald,
Luând cu sine stelele captive,
Şi zorii ciripesc pe portative
Vărsându-şi rubiniul în smarald.

Călcând pe orizonturi relative,
Se-nalţă soarele ca un herald,
Vestind semeţ invazia de cald
În care binele să se cultive.

Zvâcneşte roua într-un ultim spasm,
Stingându-şi cea din urmă nestemată
Dintr-un decor care părea de basm,

Şi-n dimineaţa binecuvântată
Rostesc din suflet, cu entuziasm:
Primeşte-mi închinarea, Sfinte Tată!

Simion Felix Marțian


vezi mai multe poezii de: Felix


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Credinţă
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? da
  • »» Vrei să fie analizată critic? da
  • »» Poezia a fost înscrisă în tema săptămânii: Sonet.


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Versurile sunt de basm
Şi zvâcnesc precum un spasm
Căci, rubinul de zmarald
L-am citit cu suflet cald.
pavalachepaul
vineri, 30 octombrie 2015



ai scris un sonet tare frumos.
Dragos
vineri, 30 octombrie 2015



Super, sonetul! Felicitări!
Nelu Preda
vineri, 30 octombrie 2015



Încîntătoare versuri!
segemarius
vineri, 30 octombrie 2015



Superb! ;)
Gustavo El
joi, 29 octombrie 2015



Un sonet pe placut meu. Multumesc.
ioana
joi, 29 octombrie 2015



Din nou minunat.

Imi place foarte mult acest gen de poezie iar la tine o gasesc perfecta!
MONA
joi, 29 octombrie 2015