Tema săptămânii - Sonet

M-ai prins, recunosc, nici măcar nu mă zbat,
e caldă strânsoarea în care mă ții,
ți-e sete de mine, iar ochii tăi vii
sclipesc într-un verde atât de curat!

Și am promis cândva,cu-o poezie
Că voi așterne pe hârtie
Din nou,din inimă,for M&M’s
Versuri,ce cu drag le-am cules

I-asfaltu' acoperit,cu-o pătură de gheață
Nici vântul prea prietenos nu este
Este decorul de iubit,e iarnă ca-n poveste
Și ochiul tău,pătrunzător mă-ngheață!

Oameni buni - o mare tragedie s-a-ntâmplat-
Tineri, într-un club de noapte se distrau
Dornici de distracţii, tinerii dansau
Mai apoi în ţipăt, mulţi au decedat?

E-atâta dramă-n lume şi falsă bucurie,
Iar albul este negru şi-a devenit mizer
Când soarele îngheaţă în lacrima de ger
Răpus de întristare, de-atâta tragedie.

Ai fost a mea,și-al tău am fost,tu știi
Nu m-așteptam,c-atât de rău o să mă doară
Este o pierdere,ce-aproape mă omoară
Să știu că tu de drept,doar lui îi aparții

Nu se aud ca altădată,păsărele
Și cântul lor e acum mut
E vântul dur,și frunzele-au căzut
În luptă,mult mai grea ca ele!

Sonetul nopții

Între apus si răsărit există noapte,
Si-un întuneric risipit prin vise

Se-aprind tăceri în cenuşiu amurg
Cu licuricii-n dulce consonanţă
Şi, scăpărând mirat de la distanţă,
Alţi licurici se-aprind pe cerul murg.

Puritatea e infracțiune
codul morse este cod penal
ți-aș împărtăși iubito o minune
cât mai sunt cu tine inegal

M-ai prins în plasa ta, copilă,
Ţesută din senzaţii mii,
Având puterea de-a-mi citi
Din suflet, filă după filă.

Lumina a crescut, parcă dospită,
Palpabilă prin falduri de brocard,
Şi din zenit, pe zarea fără gard
Apasă greu cu forma-i împlinită.

Eu sunt creștin însă nu fac tam tam:
Credința-mi eu prin fapte-o manifest
Iar tot ce scriu este un simplu test,
Cuvântul fiind și spadă și balsam.

Cât se poate de discret
boii rag la clarinet
şi-n amurgul muzical
câinii latră la ţambal

S-a-ndepărtat al nopţii negru fald,
Luând cu sine stelele captive,
Şi zorii ciripesc pe portative
Vărsându-şi rubiniul în smarald.

Pe scara noastră, la etajul trei,
Aveam un tânăr talentat poet
Ce, zilnic ridica la Dumnezei
Vecinei, o violă-ntr-un cuartet,

Sunt peste tot întinse,covoarele-arămii
Și c-un decor de toamnă,ne delectăm privirea
E străbătut și cerul,de norii străvezii
Și timpul e romantic,favorizând iubirea

De Halloween, nu vreau... nu-s obligat
Să port o mască,-'ngrozitor să fie-
Mai bine-ar fi să am o jucărie
Cadou frumos de mine cumpărat.

Alunecam pe ape cu gondola
Era întâia oră-a dimineții,
Eram în primăvara vieții
Arcușul mângâia viola.

Prin vălul întrebărilor, confuz,
Pătrunde a cunoaşterii etravă
Icnind, nesăţioasă şi bolnavă,
Luptând cu al misterelor refuz.

Ecoul Dragostei Divine

O, ecou al Dragostei eterne-n derulare!
De mii de ani răsuni, în vastul Univers,

Muzica vremii se așterne
Cu-amurg alergător pe clape
Ca unde inelând pe ape
Visând statornicii eterne.

SONET PENTRU UN VIS

I-aș cere nopții să mai stea cu mine,
Și cât e noaptea visul să dureze,

Sonet nostalgic

Trecut-au anii aceia, frumoşi ai tinereţii
S-au dus pe-o cale veşnic ne-nturnată,

SONET UNUI ÎNGER CĂZUT

Din visul tău, încet, eu m-am desprins,
Plutesc sau zbor, în amintire trec,

Rămâne ţara fără capi de soi,
E totul sus, acolo, o spoială,
Iar jos e trupul ţării prins de boală -
Ne-o fi mai bine-n viaţa de apoi...

SON? ATUL LUNII
În goană după noi eroi
Vocala o alegeţi voi!

(Dedicată fostei mele soţii)

Am strâns sonete multe-n inimioară
Şi toamna a sosit pe nesimţite.

Sonet...pustiu

Prin gânduri se-nfiripă un prolog de iarnă
Din stele plouă sacadat cu fulgi de moină,

Sonet Divin

O, Te laud Doamne, Dumnezeul meu
Pentru iubirea sfântă şi nemărginită

Ecou de Toamnă

A venit Toamna regină, în aura-i fermecată
Şi aduce pretutindeni, mulţime de bucurii;

SONETUL TOAMNELOR TÂRZII

Sonetul toamnelor târzii
Cu parcuri pline de rugină

Sonet de dragoste

Te-am văzut, m-a luat cu amețeală,
Pământ cu tot cu cer s-a învârtit

În dimineața asta dezbrăcată
Eu te-am ghicit, frumoasă, ca-n cafea -
Plecai grăbită, iar, din viața mea,
Așa cum ai plecat și altădată.

Sonetul soseşte, soseşte discret
Omătul mai creşte şi cântă-n duiet.
Nămeţii se-adună prin munţii de piatră
E noapte cu lună căţeaua ne latră.

Ce taine zvâcnesc azi în mine !
Încap într-un-ntreg univers...
Trăiesc amintiri de neșters :
Se-adună la bal crinoline

Sonet tomnatic

E toamnă iar, nu-i nimeni pe alee
Doar vântul ce mai suieră grăbit,