Sonetul CXXXVIII (azuriul doliu...)

luni, 30 mai 2022

Tot înăuntru-mi este rană vie
În sânge, rubinie-i întomnarea
Dar cel mai rău mă doare așteptarea,
Cu mine, muribundă colivie.
Banalul vis e nopților coșmarul,
Cerșind lumina, zorile, lințoliu
Aștern pe pleoape azuriul doliu,
Crește nesomnul globilor calvarul.
Cine mai sunt? Cel gârbovit de sine?
Nor, vânt ori ploaie, rouă lucitoare,
Sau insolitul stins ca oarecare?
Pârâu cătându-și vad printre doline?
Sunt doar o filă-ntr-o nescrisă carte
A timpului trecând înspre departe.

26 oct 2021, Făgăraș
De adăugat în volumul de sonete în dialog cu W. S.
RĂSPUNSURI PENTRU WILL,
Editura CORESI, 2016

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.