Sonetul CXXIV (utopia entropică...)

Autor:Ovidiu Oana-pârâu


Adăugat de: Ovidiu Oana-parau

marţi, 10 mai 2022

Să cred că primesc ce-am vrut să îmi dărui
Tu, veşnicul tată? Netrebnicul eu,
Departele chip de al lui Dumnezeu,
Tânjesc spre lumină dar tot lui îi stărui
Să-mi schimbe răbojul sculptat de păcate
În sfântă icoană ori în curcubeu,
Un neprihănit în înalt emireu,
Fals idol sluţit de versete călcate.
Enorma cohortă păşeşte prin vremi
Uitând de cărarea cununii de spini.
Dorind numai faima şi-al toamnelor rod.
Când lesne te minţi şi iertarea o chemi
Eşti un oarecare printre anonimi,
Un nume uitat, neînscris în prohod.

28 dec 2019
De adăugat în volumul de sonete în dialog cu W. S.
RĂSPUNSURI PENTRU WILL,
Editura CORESI, 2016


vezi mai multe poezii de: Ovidiu Oana-parau


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Diverse
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? da
  • »» Vrei să fie analizată critic? da


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.