Sonetul CXVIII (eu trec dinspre mine spre iarnă...)

sâmbătă, 30 aprilie 2022

Eu trec dinspre mine spre iarnă pe gheaţa
Crescută pe câmpul pe care, eu prunc,
Cu turma slobodă în lan de perunc
Lăsam nemurirea să-mi mângâie faţa.
Credeam cu tărie în cerga de stele
Ascunsă privirii de astrul grăbit
Să-mi rânduie nadă un nou răsărit
De prins în cununile de găgăţele.
Furtună? Râdeam când venea câte-un tunet
Nătâng după biciul luminii şi şchiop.
Târzie tiradă, mofluz şi miop
Ecoul mai durduie rar stropi de sunet.
Sub gheţuri strivit este astăzi ponorul,
Stăpân în deşertul de rece e dorul.

26 dec 2018
De adăugat în volumul de sonete în dialog cu W. S.
RĂSPUNSURI PENTRU WILL,
Editura CORESI, 2016

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.