Sonetul CXIV (ciucurele inert...)

vineri, 22 aprilie 2022

Un ciucur alb, rămas în nemişcare
Ca un ciorchine mut de năzuinţe,
Ucise-n laţ, sub ram, de neputinţe
Şi straniu gest de laşă abdicare.
Ce rest stupid de calpă-nzorzonare,
La fel cu cel din vremuri, pe sentinţe,
Azi doar un ciob al noii umilinţe
Lăsat poate cu rost de alinare.
Un ciucure pe post de mărturie!
Decor absurd prin aţele inerte
Ar vrea, cumva, sub vânt să reînvie,
Printr-un balans ca semn al vieţii certe
Dar a sfârşit, biet şnur de draperie,
Iar vântul nemişca în loc să-l ierte.

05 mai 2018
De adăugat în volumul de sonete în dialog cu W. S.
RĂSPUNSURI PENTRU WILL,
Editura CORESI, 2016

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.