Sonetul CLXIII (omoi…)

Autor:Ovidiu Oana-pârâu


Adăugat de: Ovidiu Oana-parau

sâmbătă, 16 noiembrie 2024

Crez:
Omul contemporan este
o relicvă captivă în timp prin cutume.

Trudim mereu, altfel de început
Să ne clădim zidindu-ne e noi
În menghina diurnelor nevoi,
Dar neatenți la drumul străbătut
Ne-am ridicat la rangul de omoi
Plin de trufie, darul înnăscut
L-a transformat în omul decăzut
Alchimizată ură în puroi.
Grotescul Vreau!, demersul dolosiv
Preschimbă -imuabil adevăr-
Tot spiritul în simplu pandantiv,
Onoarea-n vorbe spuse în răspăr,
Cu lăcomia evident motiv...
Și toate astea dintr-un biet prim măr.

25 ianuarie 2024
Volumul de sonete
RĂSPUNSURI PENTRU WILL, 2016


vezi mai multe poezii de: Ovidiu Oana-parau


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Viaţă
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? nu
  • »» Vrei să fie analizată critic? da
  • »» Poezia a fost înscrisă în tema săptămânii: Poezia săptămânii nr: CDXI.


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.