Sonetul 92 [Sonnet XCII] - William Shakespeare

Traducere de Octavian Cocoş

Fă ce-i mai rău şi du-te, dacă vrei,
Deşi credeam că amândoi vom sta,
Dar la plecare viaţa tu mi-o iei,
Căci ea depinde de iubirea ta.
Şi totuşi nu mă tem de clipa grea,
Când fleacuri vor grăbi al meu sfârşit,
Mai multe lucruri bune voi avea,
De-al tău capriciu fi-voi izbăvit.
Nu poţi să mă mâhneşti că ești hoinar
Trădarea ta îmi este de-ajutor.
Ce minunat că te-am primit în dar,
Exult că mă iubești, exult că mor!
Ce om frumos mai este nepătat?
Poate şi tu mă-nşeli, dar n-am aflat.

Adăugat de: Octavian

vezi mai multe poezii de: William Shakespeare



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.