Cată-n oglindă chipul ce-l zăreşti
Din el un altul trebuie s-apară;
Dar dacă tu refuzi să-l primeneşti
Înşeli o mamă, umileşti o ţară.
Căci care pântec mândru, fără rod,
N-ar vrea să-i pui sămânţa în pământ
Şi ce bărbat nu şi-ar dori un plod
Doar pentru-a fi un egoist mormânt?
Eşti o oglindă pentru mama ta,
Căci tinereţea-şi vede negreşit;
La fel şi tu, când riduri vei avea,
Vârsta de aur vei privi uimit.
Dar când trăieşti şi nu ai procreat,
Atunci mori singur şi de toţi uitat.
Distribuie: