Sonetul 127 [Sonnet CXXVII] - William Shakespeare

Traducere de Octavian Cocoş

În vremuri vechi, bruneta displăcea,
Sau dacă nu, sfida ce-i minunat,
Însă acum, când mândră e şi ea,
Tot ce-i frumos a fost dezonorat.
Căci de când mâna Firea-a imitat
Şi chipul hâd cu fard l-a împodobit,
Orice obraz frumos e profanat,
A decăzut şi e dispreţuit.
Iubita are ochi întunecați,
Precum o bocitoare din popor,
Născuţi urâţi, sunt minunat pictaţi
Sfidând semeţ efortul creator.
Dar când jelesc sunt sinceri şi zeloşi,
Încât oricine spune că-s frumoși.

Adăugat de: Octavian

vezi mai multe poezii de: William Shakespeare



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.