În minte am caietul – al tău dar,
Şi multe amintiri de neuitat,
Mult mai de preţ decât ce-i temporar,
Căci vor trăi un timp nelimitat.
Sau cel puţin atât cât zăbovesc
Şi inimă şi minte pe pământ,
Ce până pier, de tine povestesc
Prin însemnări de gând şi simţământ.
Dar un caiet reţine prea puţin,
Iar pe răboj iubirea n-o marchez;
Şi-atunci la el am renunţat deplin,
Că-n cap şi-n piept eu vreau să te păstrez.
Pentru că sigur sunt că te-aş uita,
De-aş consemna-n caiet valoarea ta.
Distribuie: