Sonetul 115 [Sonnet CXV] - William Shakespeare

Traducere de Octavian Cocoş

Cândva, în poezii am cam mințit:
„Nu pot iubi mai mult”, aşa-am pretins,
Dar mintea mea apoi s-a dumirit,
Că flacăra a ars tot mai aprins.
Iar Timpul trece și al lui hazard
Făgăduinţe, legi, va nimici,
Distruge țeluri, ia al feței fard
Şi iscusite minţi va rătăci.
Mă-ntreb atunci, când Timpul e tiran,
De ce n-am zis, „La maximum iubesc”,
Şi chiar ştiind cum trece orice an
Doar în prezent cu gândul să trăiesc?
Dar dragostea-i un prunc, cum se putea
Să spun aşa cât încă mai creştea?

Adăugat de: Octavian

vezi mai multe poezii de: William Shakespeare



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.