Sonettina XXXIX (când te apleci pe braţul …)

Autor:Ovidiu Oana-pârâu


Adăugat de: Ovidiu Oana-parau

luni, 08 august 2022

Când te apleci pe braţul răpus de somn, pe pernă,
Copaci îţi cern sărutul din florile de lună.
Cuprinşi de nemişcare, ne trecem împreună
Prin frunze înverzite spre liniştea eternă.
Ţes mângâieri, iar trupul se înfioară, tremuri
Şi păsări îţi veghează alintul până-n zori,
Încuibărită-n vise cu sărutări măsori
Aromele iubirii din depărtate vremuri.
Trec rădăcini în tine şi braţe înconjoară
Ca ramurile, cerul atins de curcubeu,
Din muguri de lumină vom germina mereu,
Pământului să-i plouă cu bumbi de lăcrimioară.
Îngemănate inimi bat ritmuri de iubire
Naturii să-i zidească altar de împlinire
02.08.2008
Volumul de sonete de dragoste
RĂSPUNSURI PENTRU ANNE, 2017


vezi mai multe poezii de: Ovidiu Oana-parau


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Diverse
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? da
  • »» Vrei să fie analizată critic? da


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.