Sonettina XXXIV (de nepătruns ferestre ...)

luni, 01 august 2022

De nepătruns ferestre, cu vrăjmăşie parcă
Despică depărtarea, făcând-o şi mai grea,
Zidindu-te-n iatacuri, ascunsă de perdea,
Femeie nepereche pe-o-nchipuită arcă.
Am implorat aroma de roze din grădină,
Să se-mpletească-n vânturi şi-n taină să pătrundă,
Să-ţi mângâie obrazul, cu sărutări ce-abundă
Pe buzele-nsetate, ca orbul de lumină.
În van a plâns vioara cerşindu-ţi alinare
De chip ivit în treacăt, sau licăr de priviri,
Doar visele-mi deşarte şi aspre năluciri
Mă oglindesc în geamuri, ca tristă arătare.
Zâmbeşti ascunsă-n falduri, iubită nemiloasă,
M-ai ţintuit pe uliţi, în iarna mea geroasă.

18.06.2008
Volumul de sonete de dragoste
RĂSPUNSURI PENTRU ANNE, 2017

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.