Sonettina XXX (înveşmântat cu tine ...)

marți, 19 iulie 2022

Înveşmântat cu tine, mă simt atotputernic,
O stâncă mângâiată de verde catifea.
Pe care se răsfiră, rubin cosiţa ta,
Iar psalmul sărutării, mă-nvăluie cucernic.
Când trupul tău imprimă în mine recunoaşteri,
A Evei pe Adamul născut spre-a o iubi,
Par două mere sânii, păcat spre a-mplini
Ispita de-nceputuri în repetate naşteri.
Şi alungaţi din Eden în locuinţe-astrale
Le-nnobilăm cu îngeri vestind pe mai departe,
Că-s raiuri ce ne-aşteaptă, nu dincolo de moarte,
Ci, zi de zi, în suflet, în forme ancestrale.
Îmi împlinesc prin tine, tăcuta mea dorinţă,
Să-mi fi în veci stăpână, iar eu să-ţi jur credinţă.

13.04.2008
Volumul de sonete de dragoste
RĂSPUNSURI PENTRU ANNE, 2017

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.