Sonettina XXVIII (cât doare rătăcirea ... )

duminică, 17 iulie 2022

Te-ai întrebat cât doare această rătăcire
Pe care numai neguri deplin o decorează ?
Deşi răsare luna, nu intră nici o rază
În temniţa tăcerii, s-aducă fericire.
Destinul meu de astăzi se cheamă înrobire,
Dar, nu sub lanţul dulce al binelui se-aşează,
Chiar dacă irizează sub soarele de-amiază,
A razelor tăioasă-i, din lacrimi strălucire.
M-ai rătăcit de viaţă. Un ins fără menire,
Un apostat al milei, ce zarea cercetează
Să-şi regăsească drumul, spre iluzoria oază
În care alinarea, s-ar fi numit iubire.
Iar peste toate astea, la fel de greu apasă,
Credinţa că şi ţie, ţi-e disperarea casă.

25.03.2008
Volumul de sonete de dragoste
RĂSPUNSURI PENTRU ANNE, 2017

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.