Sonettina XXVII (cuvinte nestrunite ...)

sâmbătă, 16 iulie 2022

Furtuna ta de gânduri, mi-a zdrenţuit veşmântul
Ce-l poartă rătăcirea-n deşerturi nemiloase,
Simt frigul cum se scrie în suflet şi pe oase,
O oază de tăcere îmi este azi mormântul.
Nedreaptă consolare e liniştea când singuri
Desfacem ţesătura aleasă de iubire.
Rămâne doar iluzia din dulcea contopire,
A celor ce-şi aşteaptă perechile în ringuri.
Firească pare-n urmă, amara decădere
Din culmi de fericire, în râpe nămolite
Când vorbe fără noimă, de mofturi răscolite,
Preschimbă-n rece spuză, ce-a fost învăpăiere.
Cuvântul naşte vise şi poate să te-alinte,
Sau vraja să preschimbe-n aducere aminte.

13.03.2008
Volumul de sonete de dragoste
RĂSPUNSURI PENTRU ANNE, 2017

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.