Sonettina XCVII (o nesfârşită nuntă …)

duminică, 23 octombrie 2022

Şi ţărm de-ai fi, ori stâncă de te-ai face,
Mi-aş împlini menirea de a ninge,
Covor de alge reci ori stânci posace
Cu spumele din val de te-aş atinge.
Erai doar duh şi-am răscolit adâncul
Ţesându-ţi diademă din mărgeanul
Desprins din neguri ce-mi pictau oblâncul
Cu irizări de sânge. Eu, oceanul,
Ţi-am dăruit din undele-mi sidefuri
Ce strălucesc pe sân, pe coapsă, pântec
Jerfelnic alb, vârstat de reliefuri
Care cerşesc păcat şi nasc descântec.
Abis şi mal într-o-mplinire sfântă,
Senin, furtuni, o nesfârşită nuntă …

06.02.2011
Volumul de sonete de dragoste
RĂSPUNSURI PENTRU ANNE, 2017

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.