Sonettina LXVIII (scâncet … )

Autor:Ovidiu Oana-pârâu


Adăugat de: Ovidiu Oana-parau

joi, 15 septembrie 2022

Ai scâncit! Tresar pleoape-n vis, iar somnul
Straşnic te cuprinde-n mreje. Supărată
Că iubitul, uită -prins de griji- în vatră,
Să arunce,-ncet să ardă-n noapte, lemnul.
Ghemuită, simţi aşa cum te-nfioară
Frământare. E aievea? Vânt să fie?
Sau sunt îngeri ce din aripi blând adie,
Răcorindu-ţi glezna ce-ai uitat afară?
Respiri lin. Trozneşte grinda. Gândul zboară
La vreun zmeu ce rătăcind, cu viclenie
A pătruns în cuibul cald şi-n băjenie
Te-a purtat, iar teama grea te înconjoară.
Nu-i nici una, nu-i nici alta, 's doar eu care
Îţi strâng trupul, într-o caldă-mbrăţişare.

05.01.2010
Volumul de sonete de dragoste
RĂSPUNSURI PENTRU ANNE, 2017


vezi mai multe poezii de: Ovidiu Oana-parau


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Diverse
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? da
  • »» Vrei să fie analizată critic? da


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.