Sonettina LXII (contur ...)

marți, 06 septembrie 2022

Din uraganul aspru, ca blândă adiere
M-aş presăra pe tine, pe-acest contur fantastic
Cu buzele şi palma aş ţese mângâiere
Pe unduiri, şi-n urmă te-aş cotropi năpraznic.
În forme nepereche, redefinind perfectul,
Înveşmântând lumina şi adumbrind secrete,
Halucinând prezentul dorinţei, arhitectul
S-a întrecut pe sine, privirea să-mi îmbete.
Aievea eşti ori vrajă creată să sfideze
Banalul, sau nălucă sculptată de natură?
Îmi decorează zorii, şi noaptea, şi amieze
Pistruii ce-ncrustează în marmură arsură.
Privindu-ţi întruparea, simţit-am universul
Trecându-se în mine, să zămislească versul.

07.12.2009
Volumul de sonete de dragoste
RĂSPUNSURI PENTRU ANNE, 2017

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.