Ademeniri flămânde m-au abătut din cale,
Uitând că tu eşti raiul, de răul meu cuprins,
M-am prăvălit din bine în rătăciri astrale,
Ne-nţelegând ispita de care m-am aprins.
Prea aspră încercare, târzie penitenţa;
Lăsam în urmă viaţa de rostul ei preaplin,
Trăiam ca şi bogatul la care abundenţa
Preschimbă-ndestularea în nedorit venin.
Făţarnice himere creat-au universul
În care roza rosa părea doar un reper,
Zenitul şi Nadirul le mai lega doar versul
Uitat pe o noptieră şi devenit apter.
Alungă-mă în tine să-mi redevii iar casă
Sau temniţă de-a pururi, cu tine-n ea mireasă.
27.09.2009
Volumul de sonete de dragoste
RĂSPUNSURI PENTRU ANNE, 2017
vezi mai multe poezii de: Ovidiu Oana-parau
Detalii poezie:
Distribuie pe: