E straniu cum te porţi! Asta ucide
Tot înţelesul lucrurilor care,
Constat acum că-s numai aguride
Îndemnuri, nicidecum de împăcare.
Te-am vrut soţie-n drumul către mâine,
Cu voia ta să-ţi pot susţine mersul,
Să mulţumim pentru un colţ de pâine,
Iubirii ce susţine universul.
Nimic n-ar fi putut să ne oprească,
Nici ură, ezitare, sau minune,
Doar binele-ar fi fost să ne unească
Şi răul să-l preschimbe în tăciune.
Tu doar visezi plimbându-te agale.
Ia seama ! Rătăcit-ai astă cale!
vezi mai multe poezii de: Ovidiu Oana-parau
Detalii poezie:
Distribuie pe: