Sonettina CXXIII (mi-e sufletul pustiu ...)

joi, 01 decembrie 2022

Mi-e sufletul pustiu, petala ruptă
Din el e'ncremenită într-o umbră
Ca lacrima'n obraz, sub semn de luptă,
Curgând târziu pe deznădejdea sumbră.
M-am rătăcit şi mi-au rămas doar spinii
Crestându-mi răni între nesomn şi moarte.
Când am greşit de's purtător al vinii
Ce alb de negru, zi de nopţi, desparte?
Muiate-n sânge, ace desenează
Pe foi, desfrâul ruginiu al florii,
Prin minte amintirile valsează,
Anapoda, sub scâncetul viorii.
Nu'i leac să stingă flacara iubirii,
Doar dor pierdut în iadul nălucirii.
(Doar dor crestat pe poarta nălucirii.)

21.02.2013
Volumul de sonete de dragoste
RĂSPUNSURI PENTRU ANNE, 2017

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.