Plecarea ta mă frânge pe vecie
În urmă fi-voi umbra vieții duse
Cenușa zilelor de-acum apuse,
Aripi strivite-n strâmta colivie.
Nu-i firea mea să-ndure presupuse
Alienări, ea, moartea poa’ să vie!
Însingurarea mi-e contumacie,
Otravă-mi sunt cuvintele nespuse.
Dar nici nu vreau să fim iar doi din milă,
Stingheri purtându-și vina ca povară,
Cerșindu-i clipei liniștea precară
Sau nopții albe rolul de sibilă.
Nesiguranța asta mă preface-n
Nisip hrănind clepsidrele vorace.
4 septembrie 2023
(după sonetul 92 al lui William Shakespeare,
trad, Ghe. Tomozei)
Volumul de sonete de dragoste
RĂSPUNSURI PENTRU ANNE, 2017
vezi mai multe poezii de: Ovidiu Oana-parau
Detalii poezie:
Distribuie pe: