Sonet (destrămare) - Gheorghe Istrate

Cugetele somnului se sting neutrale,
visul aruncă cenuşă în burg,
din ziduri umbre se scurg –
resturi de vorbe patriarhale.

Mi-au preparat frica în Demiurg,
au traversat înspumate rafale
cârpele steagului monumentale
clisa treptelor în care mă-ncurc.

Nişte ochi mă umplu devreme cu ceaţă,
jocul deodată s-a dezbrăcat,
intru în trupuri grăbite de viaţă,
intru în spectrul decolorat.

Din oasele mele, încet, mă descui,
de-acum vorbesc cu buzele nimănui.

Adăugat de: Adina Speranta

vezi mai multe poezii de: Gheorghe Istrate



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.