Somn crepuscular - Iulian Vesper

Coborât în plante şi pământ
în ceasul plâns ce ţi-a scăpat din gene
să nu-ţi uit faţa – o împlânt
umil în semne pământene.

Uite, flăcăul cu obraji de lut
se frământă şi plânge, fiindcă n-ai vrut
să-i binecuvântezi odaia scundă
când te-a rugat înspăimântat şi mut.

Sufletul e sălciu,
fără cer, cu orizont înceţoşat şi pustiu;
nu te mai recunoaşte.
Nu i te-ai arătat în nici un Paşte
îndurător şi viu.

Grânele-au crescut în lumini nefireşti,
grele de amintirea ochilor prăfuiţi.
În pământ sună paşii obosiţi
ce te-adulmecă prin veac unde eşti.

Acelaş, în văzduh sau carte,
sfios, în divanul azurat, de sfânt,
cu ochii stinşi şi zările deşarte
fruntea ţi-o ascunzi în pământ

Adăugat de: gabriel cristea

vezi mai multe poezii de: Iulian Vesper



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.