Au trecut gânduri și ți-am luat mereu temperatura ție,
celui înstelat de îmbrățișarea muzicii,
mustului alergând în sânge
după desferecări din ataudul undelor.
Au trecut anii surprinși de revederea oglinzilor
care s-au așezat epic în fața nedeslușitului, în fața clarității.
M-am făcut foc de iubire,
am copt nouă vise, nouă taine, nouă tării de dus pe umeri lumina zilei.
Iau temperatura glasului tău
și simt cum se așază spațiul între trecut, prezent și viitor,
între nevoi, dorințe și alte cheltuieli și investiții de viață.
Întind o venire și văd din prag numărul pașilor până la zenit.
Întind o tăcere și aud din deschidere patul
pe care se odihnește fără prihană Dumnezeu. (9.08.2025- Sfântul Gheorghe - Iulia Dragomir)
vezi mai multe poezii de: iulia.dragomir
Detalii poezie:
Distribuie pe: