Nici piatra nici pământul n-au sânge. Numai ție
Ți-a dat ursita noastră această avuție.
În veșnicia toată
A fost făcut cu vraje și sfânt numai o dată,
Ca sacra lui comoară
Nu se mai face-n lume, pe veci, a doua oară.
Când l-ai primit în taină, poruncă ți s-a dat
Să ți-l păstrezi de-a pururi întreg, nevătămat.
Și-n tot aceeastă taină, purtat mereu în tine,
Să-l lași drept moștenire și celui care vine.
Și ți-a mai dat ursita și lacrimă, de-atunci,
Să ți-o păstrezi de-așijderi și-n gol să n-o arunci.
Ți-ai dat tu oare, seama, tu, omule, de-aproape,
Că lacrimă-i tot sînge în rouă strânsă-n pleoape ?
Ce ai făcut cu ele, neomule, corcit
Dintr-un strigoi zănatec, pribeag și chinuit ?
Tu sângele sfințirii alese l-ai vărsat :
Dureri peste durere, păcat peste păcat,
Și jurământul vieții uitate l-ai călcat.
Te-ai furișat prin noapte, și spada ta murdară
Neîntrerupt pândește în somn și ne omoară,
Să prade și să fure...
Blestem asupra voastră, și spadă și secure !
Distribuie: