Pescare, stai, nu-ţi aruncă năvodul,
Mai lasă-mă talazului de-azur!
Nu-mi strânge în reţele braţul pur
Şi şanului meu nou nu-i strivi rodul.
De-mi scânteiază-n ape solzi solari,
Nu-s peste, şi în razele difuze
Nu-i legănare moale de meduze,
Ci adumbrit se-ncheagă în cleştar
Profilul frumuseţii fără moarte.
Ascultă-mi tinereţea din străvechi —
Deschide-ţi asurzitele urechi
Şi ochii plini de amăgeli departe.
Pescare fără suflet, ce făcuşi!
M-ai prins. Răstorni în barcă pradă rară.
Scoici sidefii, subţire algi, amară
Şi irizată spumă sunt acuşi
Distribuie: