Norii se duc;
Escortă funebră, duc toamna-n mormânt,
Grămezi de lințolii destramă-se-n vânt
Și corbii medita pe brațe de nuc.
-Sosesc în cohorte, se duc în cirezi,
Când negre ca bezna, când rare, - jucând
În muzica morții, mai mulți într-un rând
-Și doliul absoarbe grădini și livezi.
Din negura facle răsar;
Le-astupă vreun munte ce trece masiv,
întreg firmamentul e-un vis de bețiv,
Pe culmi zboară spume și dâre de var;
Cu monștri de mână aleargă zmintit,
Nebune, sluțite de biciul barbar
Ce șerpuie-n haos dinspre
Răsărit
Mânat de-un gigantic
Satan solitar.
O țeastă se-azvârlă din umeri titani.
De ștreanguri atârnă martiri de bitum,
Statui se răstoarnă în grupe de fum,
Se clatină cerul subt pași suverani,
Prin cete compacte se spintecă drum;
Și frigul străpunge plămânii golani
Și bântuie ploaia-n castani
Și-n suflet remiișcă trecutul postum.
Și totul se-mbină și-n vid se prăvale;
Acolo-s la pândă satirii, ciclopii,
Pe-aici se combină durerea cu plopii,
Pe-aiurea e geamăt și jale
Oh! plângeți, de-acuma. pe lespedea gropii
Acelor suave șoptiri vesperale
Din vremea când luna, cărări ideale
Brodase cu degete pale,
Spre frunțile voastre, vecine cu znopii.
Distribuie: