Singure vin lucrurile din trecut.
Duhul lucrurilor fără ființă, fără umbră.
Vin din buruienile vremii,
Din catifeaua putregaiului.
Din iasca lui, din pluta scorburoasă,
însoțite de zboruri de libelule.
Tristețile de demult,
Dintr-alte vieți ale vieții.
Unele mă știu, altele m-au uitat,
Mi-e frig
Cum o chema nu mi-a spus.
Am văzut-o de sus
încă o dată.
De două ori o am văzut,
înstrăinată.
O dată, la fântâna
Samaritencii,
O dată, pe stradă, subt umbrelă.
Nu mai e fata zveltă cu donița pe umăr,
E un lucru, amestecat
Cu lucrurile fără umbră.
Distribuie: