Poezii despre Singurătate:

Parfumul proaspăt
Al trupului tău de nimfă,
Magia contopirii,
Un cristal spart.

Plouă iar. De ceva timp numai plouă.
Cad în lacrimi limpezi stropii reci de ploaie,
Se preling pe-acoperişuri şi pe străzi ei curg şiroaie,
Nouri negri şi-ncruntaţi umbresc străzile pustii,

Lăsaţi privighetorile să zboare,
În regimente, fredonând prin flori,
Lăsaţi-le în soartă zbucium de cocori,
Uitaţi, că ele oameni se declară.

Și cum mi-e azi,te-ntrebi femeie?
Ei bine,nu așa cum speri
Am căutat,”cu tine” să se-ncheie
Un drum de-al meu,spre nicăieri.

Străină-ți sunt și-mi ești străină.
Dar eu te caut chiar și-acum.
Aș vrea să știu cine-i de vină,
Că nu ne întâlnim nicicum...

Te porți de parcă-ți sunt povară,
De parcă nici n-am existat,
Ori ai uitat,în clipa cea amară,
Cine alăturea ți-a stat?

Bând singur sub lumina lunii

Li Bo ( Li Po)

Blues funerar
W. H. Auden

De ce să ne privim unul pe altul
Peste un timp,cu o răceală crasă?
Mai bine lasă-mă să uit de faptul
C-acum îți știu doar partea cea retrasă

E doar un “azi”,ca celelalte
Un „azi” în care n-am zâmbit
O zi ca de-obicei,fără de fapte
Un „azi” ce pare-a-mi fi sortit