Poezii despre Singurătate:

Dăinuie în lumea ta pustie,
Rămâi sub forma unui gând,
Stârneşte-n noaptea minţii mele
Ca un cadavru falnic —

Cerul e violet...
pe ici pe colo răsare
câte-un nor de foc,
iar astrele nu se mai arată

Cândva, stăteam și munceam.
Astăzi! Pe biroul maro întunecat…
Ce, pentru ce, nu știu să spun.
Ceva neînsemnat, mărunt, nici măcar nu gândeam.

TE CAUT

Pe care dintre drumurile tale să apuc?
Fugar prin adâncuri de ceață, mă-ndoi

O ultimă secundă
în care să respir,
să privesc în juru-mi,
să caut elixir;

(adaptare după un text de priceasnă ortodoxă românească
din secolul al XVIII-lea)

Ce folos, ce folos,

Gura de faguri ţi-e dulce, copilo;
Eu unul, mii rece suflarea.
Mă-mbună în ochii a stele,
Mă-mbună în plete a marea.

Măreţul nor te-a botezat
Cu nume de crăiasă;
Întâiul ceas am aşteptat,
Să-ţi spun că-mi eşti frumoasă.

Pe forme plate,nesfârșite,
Ce-n iluzorii-a lor chemări
sunt unde vagi și negrăite,
E umbra mea incovoiată,gânditor.

Când suflarea rece a iernii o vei simți
Peste trupul tău curat și mângâiat de soare
Adu-ți aminte că eu tot aici voi fi
Să te învăț,să te ajut,să-ți dau crezare.