Poezii despre Singurătate:

SINGUR GÎRBOVIT

Încerc să-ți cer iertare dar tu mă dai uitare,
Și vrei ca să te plang să mi teîintorci-n gand

UN GAND NEBUN

Stau singur la fereastra,undeva,
Și amintindu-mi de cineva,

"O tristețe silențioasă, pe vârfuri mergând
Și o doamnă prețioasă, din ea învățând
Durere pură, din care, pretinzând
Vom ajunge pe meleaguri înțelepte, pe aceasta cuprinzând.

Focul electric
altarul de chibrituri
omul de paie

Cu vina strânsă din strămoşi
Fără de grai, fără picioare
Port prin coclaurii umbroşi
Destinul meu de târâtoare.

Vă întreb pe voi îngeri de pază
Care zi și noapte stați de priveghe
Cum înfloresc crinii serafici
Din țărâna de pe morminte opacă?

Singuri, străini şi fără călăuză
Am căutat izvoare în pustiu,
Pământul făgăduinţelor,
Patria fără de hotare a viselor,

Flori de suferință
Cu mireasmă amețitoare
Îmbracă într-o haină galbenă și grea sufletul pietrificat.

La ceas târziu,ștergându-mi geana sub umbra unui vis fugar
Rugând pământul să mă rabde încă o noapte fără tine
Îmi scutur trupul de emoții..în noaptea ce mă strigă iar
Prădalnică singuratate..de ce să lăcrimez îmi vine?!

Întunecată-mi e mintea,
Încăperea de asemenea,
Inima-mi plânge de milă,
Soarta nu-mi mai face față.