Poezii despre Singurătate:

De ar vorbi tăcerea…
Din buzele-ți inchise,
Si mi-ar sorbii plăcerea
Cand bratele deschise…

O clipă de recunoștință,
Un sentiment năucitor
Aș vrea să-l mai trăiesc odata
Să nu mai simt veșnicul dor.

privesc în oglindă
și mă intrigă
tristețea agățată de colțul gurii

Ce bine e sa locuiești într-un ascuns...
Nici gând, nici dor nu te mai tulbură
Și nimănui nu-i dai prilej de-a fi răpus,
Sub firea-ți fragedă ce înca umblă.

Privesc cerul de marmură
Pustiit de atâtea lacrimi,
Ce se preling pe obrazul negru
Al norului fără formă.

Din alba zilei cea de ieri
răzbate picuri de metamorfoză,
așa cum într-o zi erai în poză
cu ochi în rugăciune contemplând căderi.

Păianjeni,trist ș-amărăciune
Departe, încă de-absolut…
Să facă cerul o minune:
Voi face mult mai mult…

ÎNGERUL
În uşa casei, cu dureri nespuse
Se opreşte timpu-n loc ca să privească...
O mamă care se opreşte şi aşteaptă

Încă o noapte de război
Și dimineți încoronate,
De poezia unei veri
A cărei singure dorințe moarte,

Dansul ploii

În zare, marea-ntreagă scânteiază
Iar valurile parcă-au prins rugină,