Poezii despre Singurătate:

Se agata timpul de un suflet
Pictandu-i golul infinit,
Iar sufletul priveste timpul
Cum iubirea i-a rapit.

Pe mine mă privește în noaptea asta cerul
și fiecare stea e-o notă dintr-un cânt,
îmi pare că pământul rescrie-o melopee
într-un acord firesc, cu degete de vânt.

Se-aruncă depărtarea
În hăul dinspre tine
Şi totuşi încă eşti
Copac cerşindu-şi vine…

Dispare derizoriu un anotimp albastru,
de inimă-agățate actinii stau de veghe,
un val cădelnițează liturgic un dezastru
și marea în adâncuri ne-a înghițit, pereche.

DOUA CANDELE APRINSE
SI UN SUFLET DEPARTAT
IMI RASCOLESC GANDURI PRIN MINTE
SI MA LASA INDURERAT.

Departe sunt de toate
De tine... de iubire,
Caci lumea asta-mparte
Durerea ei cu mine.

Incă mai tresar la glasul vechilor doleanțe,
Care pierdute în ceața zilelor de ieri
Au strămutat imensul clipelor deșarte,
Dar n-a ramas decat penița uzatului condei.

Te-am căutat în lumea asta mare
În lung şi-n lat pe-ntreg pământul
Te-am căutat în luna şi în soare
Da! Te caut pretutindenea, cu gândul!

Glorioaselor tăceri de altădată,
Osanale in salve le ridic,
Chiar de-au fost extrem de orgolioase
In fond... tu insă le-ai ghicit.

Destoinic, timpul impleteste,
Dulceata vietii cu amarul
Si indelung ma amageste
Carpind din zilele-mi cu carul.