Calvar.

Autor:MoiseiLarisa


Adăugat de: MoiseiLarisa

sâmbătă, 13 mai 2017

Întunecată-mi e mintea,
Încăperea de asemenea,
Inima-mi plânge de milă,
Soarta nu-mi mai face față.

Scriu rânduri cu sufletul pe rug,
Afundându-mă profund în mine,
Eu fiind un simplu om într-un mormânt,
Mormânt fiindu-mi propria lume.

Închid ochii și visez,
Mă bântuie un trist coșmar,
Se făcea că-s fericită,
Ce chin, n-aș putea scăpa de un așa calvar.

Cu lacrimi în suflet aștern aste cuvinte,
Ochii mi-s sătui de plâns,
Sătui de trăit, de suferit
Au ales să moară cu tot cu mine.


vezi mai multe poezii de: MoiseiLarisa


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Singurătate
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? nu
  • »» Vrei să fie analizată critic? da
  • »» Poezia a fost înscrisă în tema săptămânii: Poezia săptămânii nr: XC.


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.