Tema săptămânii - Poezia săptămânii nr: XC

În taina nopţilor, când liliacul
Se-cumetă să înflorească, buimăcit
De luna plină, ce îşi alintă lacul
Şi stelele, ce infinitu-au răvăşit,

Întunecată-mi e mintea,
Încăperea de asemenea,
Inima-mi plânge de milă,
Soarta nu-mi mai face față.

în această lună atât de verde
ţi-ai dilatat conturul
prin care îţi respir absenţa
porţi cu tine tot ce-i al meu

Ci minunînd să mă cutreier zeu
Să-mi caut neîncetat mirarea
Într-un rotund misterios de curcubeu
Să regăsesc din plin iertarea !

Când nu cunosc clipele tale, viață
mi se-acreste veșnicia.
Te-am lovit cu-n gând al lumii,
uite-mi... nenorocirea !

MA ROG INCETISOR SI TAINIC
SA NU UITI DE A MEA IUBIRE MARE.
O! DOAMNE, DA-NE FERICIREA ASA CUM AM SPERAT
CHIAR DACA TIMPUL TRECE GREU SI ADULMECAT.

Buze arse

Știu, timpule,
Ai ars și tu în așteptare,

Degete săgeţi spre cer se înfig într-un mister
Şi rămân acolo prinse, de bolta ca un cuier.
Mâinile mereu întinse (frânghii-n visuri neatinse)
Stelele-n cortina nopţii vor să-mbrăţişeze, strânse.