Autor:Vlad Botiș
Adăugat de: bossumoco
joi, 11 mai 2017
Când nu cunosc clipele tale, viață mi se-acreste veșnicia. Te-am lovit cu-n gând al lumii, uite-mi... nenorocirea ! Nu am învățat să ard precum focul cel divin. Eu am rămas tot omul cel pictat, fără gânduri... ca un cer senin. Iată-mă-ngropat de viu în ale mele versuri reci. Iarăși mă găsesc pustiu cu-ale mele graiuri seci. Mi-ar fi plăcut să te zăresc, lumină din întunecatu-mi veac, să mi te găsesc speranță, ca să mă refac... Am auzit de tine, speranță ce atârni de ultimul verdict. Ești ca o lumina-n ceată, ești ca pomul înflorit ! Tu ești fericirea omului cel pustiit. Ești ca arma unui rege ce victori-a dobândit. Oh! Aș dori să-mi umpli viața cu-n veșnic râu de fericire. Tu, speranță ești povața unui simplu om ca mine...
vezi mai multe poezii de: bossumoco
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Adina Speranta
Gerra Orivera
stomff
andreionthepoetry
blacks
bragagiu
Criticul Blind
Aluminiul poate fi reciclat din cutii, biciclete, calculatoare, vase, cabluri, maşini, avioane şi alte surse.
Orice limbă e oglinda sufletului naţiunii care o creează. Ion Pillat
”Poezia sa, în cea mai mare parte, deşi construită în note grave Cuvinte mari, abia atingându-se..., valery
Cultivare, cultură și împărtășire! Zidul de Mărgean, narcispurice
Scrierile poetului conțin informații atât despre motivele și Trilogia HISTORIARUM, nicu hăloiu
Cartea poate fi achiziționată de pe site: libris.ro Pelerin pe Calea Luminii - 101 sonete creștine, maria.filipoiu
Vă mulțumesc din suflet domnule Andrei Stomff, pentru minunata carte Zidul de Mărgean, Emilian Lican
vezi mai multe poezii de: bossumoco
Detalii poezie:
Distribuie pe: