Singur

Autor:Ștefan Doroftei Doimneanu


Adăugat de: Stefan Doroftei-Doimaneanu

duminică, 30 iunie 2019

Sunt singur în mine pe margini de viaţă,
Sunt mult în puţin, sunt suflet în multe,
Pustia cernită îmi scrie pe faţă
Cu lacrimi, ce n-au pe cine să-nfrunte.

Pierdut-am prea multe în vremuri puţine,
Pierdut-am iubire, părinţi şi amici,
Mă vântur sălbatic prin somn în neşltire
Luptând cu durerea şi ani inamici.

Primesc prin eteruri coroane şi jerbe
Şi timpu-mi se frânge în foşnet de dor,
Adun în cuvânte silabe şi verbe
Dar nu mai pot plânge, când toate mă dor.

Când noaptea nebuna mă ţine-n robie
Şi-mi ninge din lună şi stele îmi plouă,
Amurgul tomnatic la vis mă îmbie
Să sorb pic cu pic din stropii de rouă.

Mi-aşez în tăcere izvoare native,
Din vocile zării îmi fabric puteri,
Ca-n ziua de mâine să pun explozive
Să fugă durerea în noi învieri.

30.06.2019


vezi mai multe poezii de: Stefan Doroftei-Doimaneanu


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Viaţă
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? nu
  • »» Vrei să fie analizată critic? da
  • »» Poezia a fost înscrisă în tema săptămânii: Poezia săptămânii nr: CXCVII.


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.