(X)
De vină poate fi
ziua aceea
de primăvară ieșită din minți
și o fată
cu chipul mai palid,
bolnavă de tristețe
sau alte dureri,
care-a plecat otrăvindu-mi
toată memoria,
dar puteam într-o clipă smintită —
îngenunchiat cu securea în mâini,
s-o dezgrop dintr-un arbore tânăr
așa cum întreagă
incendia într-un gând,
leneș s-o-ntind mai târziu
peste frunzele moarte
și răsuflarea mea să i-o dau
până când
cu pletele plânse, pe șolduri,
plină de patimi
ar fi înviat din lemnul curat
asemeni ca-n ziua aceea
de primăvară ieșită din minți.
Distribuie: