Priveam în întuneric și-i ascultam tăcerea
În care, printre note cu aripi de pustiu,
Se rătăcise una cu iz de cafeniu
Ca negurii tăcute să-i laude puterea.
Întreaga simfonie, cu pacea ei deplină,
Părea înlăcrimată în portu-i liniștit,
Dar nota-ceea falsă crea un zumzăit
De aripă-n tenebre, de fals, minciună, tină.
Un râs crispat, malefic, ruptură-n portativ,
O zbatere de note cernute spre abis,
O-nchipuire neagră în calea unui vis,
O simfonie-ntreagă distrusă-n mod parșiv.
Și-nchipuirea ceea cu ochi de-adânc ecou,
Mi-a apărut aievea, din cețuri, într-un dans
Cu mlădieri de suflet și-n adevăr balans,
C-un început adagio și în final rondou.
Alfabetul fenician se afla la baza tuturor alfabetelor folosite din Europa si pana in India (ex: latin, arab, ebraic, grec, chirilic). Fenicienii au fost primiii care au inventat un alfabet in care caracterele reprezentau sunete si nu cuvinte intregi. Alfabetul lor continea doar consoane, vocalele trebuiau deduse, in functie de context, iar scrierea se facea de la dreapta la stanga.
Citate şi Maxime:
Iisus este Dumnezeu pe pământ şi om în cer. Sfântul Ioan Gură de Aur
vezi mai multe poezii de: Daniel Vișan-Dimitriu
Detalii poezie:
Distribuie pe: