Trec anii tăi, ai mei, ai noștri,
trec toate clipele din noi,
trec dar și se adună
în valul mării,
alb de spumă,
un strat curat
de zbor scurtat,
un strat murdar,
din calendar,
un strat cu cod mai lung, numeric,
trecut pe foi cumva generic,
un strat de mare biruință,
cuprins tăcut de stăruinţă,
nimic,
nimic la întâmplare,
din anii duşi de fiecare,
creeată simplă simetrie,
de cel ce darnic, scrie, scrie.
Trec anii toţi, spre cele sfinte,
ca tot ce-a fost mai înainte.
vezi mai multe poezii de: sorina
Detalii poezie:
Distribuie pe: