Sicheiros*, frescă murală - Pavel Boțu

Ca scrumul din țaharca zilei, fumată
Până-n gingiile de carmin ale amurgului,
Se scutură stele pe valuri.
În stoluri, pe jariști umbrele zboară.
Pe-atât e lumină, culoarea cât arde
În noapte cu flăcări sonore…
Nimfele au mișcările-încete,
În ochi poartă țipăt de pescăruși
Și ultramarina enigmă a tăcerii.
Pentru a rămânea neclintit,
Când, păcătuind, ar vrea cruce să-și facă,
A hotărât demiurgul să dăruie
În plus două mâini fiecărui din ele.
Prin necuvânt culoarea repetă
Suav adâncimile reci ale-oceanului,
Perpetua humusului fecunditate,
Și-atâtea fețe uitate-n neunde.
Un ochi aprins, între toate
Lovind, ca o aprigă limbă de clopot
Malul culorii de-alături
Și alte-adâncimi de culoare -
Sunete cresc, inundând răsăritul.

Notă*
Sicheiros - David Alfaro Siqueiros (n. la 29 decembrie 1896 – d. la 6 ianuarie 1974) a fost un pictor social realist mexican, cel mai bine cunoscut pentru picturile sale murale publice mari, folosind cele mai noi echipamente, materiale și tehnică. Alături de Diego Rivera și José Clemente Orozco, a fost unul dintre cei mai faimoși dintre „muraliștii mexicani".

Adăugat de: gabriel cristea

vezi mai multe poezii de: Pavel Boțu