Și dacă există o plată?
Și focul, și chinul etern
Va sta agățat de-orice pată,
Scânteie de gând vinovată –
Și dacă există infern?!
„Nu-i mort să se-ntoarcă din groapă
Să aflu ce-i dincolo” – spui.
Dar omu-i făcut să priceapă
Și gluma cu iadul nu-l scapă,
Și nici bănuiala că nu-i.
O fi veșnicia părere?
Se poate supune la vot?
Tu spui că-i o mare tăcere
Și moartea-i o simplă scădere…
Ești sigur? Ești sigur de tot?
Întreabă-ți suflarea de viață
Și dorul de-a ști ce e bine,
Și câmpul întins cu verdeață,
Și frunza ce-ți tremură-n față
Sau ropotul ploii, când vine.
Vei prinde cu mâinile zarea,
În duh cuprinzând nepătrunsul,
Căci omul ce pune-ntrebarea,
De-i sincer, găsește cărarea –
Întreabă și-așteaptă răspunsul.
Bătrânul sau pruncul ce țipă
Și umbra ce-n taină se-apleacă,
Și sânge, și frunză, și-aripă,
Și suflet, și gânduri, și clipă
Tu spui c-or să piară. Dar dacă…?
Corpul trimite în mod constant mesaje şi informaţii despre evenimentele din jur către creier. Creierul trimite comenzi părţilor individuale ale corpului.
Citate şi Maxime:
Amintirea - coaja aromată a celor mai banale întâmplări. Vasile Ghica
vezi mai multe poezii de: Vimara
Detalii poezie:
Distribuie pe: