Vimara - creaţii proprii

Motto: Copilul și luna pot basme să-și spună
Sub clar și eclipsă de lună.

În satul X sau Y parcă,
În mahalaua Lăptăriei,
S-a hotărât să se ascundă
De lume, muza poeziei.

Aş fi putut să cânt de bucurie,
Alături de-un popor răscumpărat,
De Dumnezeul nostru minunat,
De pajiști verzi pe care ne-a purtat,

Searbăd mi-ar fi drumul de n-ai fi cu mine,
Aș cânta de jale și n-aș ști să plâng,
M-aș topi de soare-n zilele senine-
Trestie uscată, gata să mă frâng.

Și dacă există o plată?
Și focul, și chinul etern
Va sta agățat de-orice pată,
Scânteie de gând vinovată –

Am duce povara în brațe mai bine
Sau poate pe umeri ar fi mai uşor;
Aşa ne-nvățară, aşa se cuvine,
Dar brațele-atârnă şi umerii dor.

Motto: „Scapă-mă din gura leului și scoate-mă din coarnele bivolului!” Psalm 22:21

S-au strâns mai mulți decât puteam să-i număr,
Erau mai buni, mai mari, mai de succes;

Adrian e fericit,
Barbu are chef de joacă,
Constantin iar a venit,
Dinu nu mai vrea să tacă,

Într-o zi va fi un soare cumplit
Sau ne vor îngheța gândurile și vorba,
Sau poate,
Poate că va fi la fel ca azi,

Când bătrânețea își uita povara
Prin rodu-ntârziat al rugăciunii,
Se minuna de-așa lucrare Sara,
Avraam privea-nceputul promisiunii.